Economia Imobilelor

Durata de funcţionare utilă  a mijloacelor fixe uzurabile laintreprindere poate fi mai scurtă  decat durata fizică de serviciu.Uzura morală a activelor are loc odată cu schimbareatehnologiei producţiei sau perfecţionarea acesteea, modificareacererii pieţei la produsele fabricate, serviciile prestate, precum şi inurma restricţiilor juridice.

Suma uzurii unităţii mijloacelor fixe este repartizatăsistematic pe toată durata de funcţionareutilă. Metoda de calculareutilizată trebuie să reflecte modelul, schema, conform căreia

intreprinderea obţine un avantaj economic din utilizarea activului.

Uzura mijloacelor fixe este inclusă in componenţa costuluiproducţiei (serviciilor, lucrărilor), şi anume, in componenţaconsumurilor indirecte.

La calcularea uzurii activului pot fi aplicate diverse metode:

• metoda casării liniare;
• proporţional volumului produselor (serviciilor);
• metoda soldului degresiv;
• metoda degresivă cu rata descrescătoare;
• in scopuri de impozitare.
• Metoda casării liniare conduce la defalcări uniforme petoată durata de funcţionare utilă a activului. Suma uzurii (U) secalculează prin inmulţirea valorii uzurabile (MF) cu norma uzurii aactivului (Nuz):

U = (MF x Nuz ) : 100

1. Determinam valoarea MF (MF = 10127 * 0,37 = 3443)

Tehnica de calcul 46%

TC = 3443 * 0.46= 1583,8 lei

Mijloace de transport 50%

MT= 3443 * 0.48 = 1652,6 lei

Mobilier 6%

MO = 3443 * 0.06= 206,6 lei

2. Determinam Norma de amortizare

Ntc= 1/3* 100 = 33.33

Nmt = 1/ 7 * 100 =14.28

Nmo = 1/ 5 * 100 = 20

3. Determinam uzura

Utc= 1583,8 * 0.33 = 527,88 lei

Umt =  1652,6 * 0.14 = 236 lei

U mo= 206,6 * 0.2 = 41,32 lei

• Casarea valorii amortizabile a activului proporţionalvolumului produselor (serviciilor) prevede trecerea la consumuri şicheltuieli a sumei uzurii in funcţie de volumul produselor fabricate.
• La utilizarea metodei soldului degresiv mărimea uzuriicalculate pe toată durata de funcţionare utilă a activului semicşorează permanent.
• Ca varietate a metodei soldului degresiv este metodadegresivă cu rata descrescătoare, care prevede calculul uzurii inprimii 3-4 ani, utilizand norma de uzură sporită (dar nu mai multde 2 ori); pentru perioada de funcţionare rămasă calculul uzurii seefectuează utilizand normele reduse de uzură.

 

 

 

2.4. Eficienţa utilizării mijloacelor fixe.

Eficienţa utilizării mijloacelor fixe se determină ca raportul dintremărimea efectului obţinut şi mărimеa efortului depus şi seconcretizează in creşterea mai rapidă a rezultatelor obţinute faţă deefortul depus. In practica analitică eficienţa utilizării mijloacelorfixe de producţie se determină cu ajutorul următorilor indicatoricalitativi:

1) Randamentul mijloacelor fixe (Rmf) care se determină caraportul dintre volumul producţiei fabricate şi valoarea medieanuală a mijloacelor fixe de producţie; acesta poate fi calculat prin

formula:

Rmf=Vp/MF = 10127 / 3443 = 2.94

unde :  Vp - volumul producţiei fabricate;

MF - mijloacelor fixe

2) Capacitatea mijloacelor fixe care este un indicatorinvers proporţional cu randamentul mijloacelor fixe şi reflect valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie ce revine la un leu

producţie fabricată:

Cmf=MF/Vp= 3443 / 10127 =0.34

3) Inzestrarea muncii cu mijloace fixe (Imf) care reflect valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de producţie ce revine la un muncitor:

Imf=MF/Nms =3443 / 65 = 52.9

unde: Nms - reprezintă numărul mediu scriptic al muncitorilor.

Randamentul mijloacelor fixe este direct proporţional cuproductivitatea medie a unui muncitor şi invers proporţional cuinzestrarea muncii cu mijloace fixe de producţie. Randamentulmijloacelor sporeşte numai in condiţiile cind ritmul majorăriiproductivităţii medii a unui muncitor va depăşi ritmul inzestrăriimuncii cu mijloce fixe de producţie.

 

 

 

 

 

 

 

 

Capitolul III. Mijloacele circulante ale intreprinderii.

3.1. Componenţa şi sursele de formare ale mijloacelorcirculante.

Mijloacele circulante sunt mijloace aflate in circulaţie in decursul fiecărui ciclu de producţie şi reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti, plasaţi in fonduri circulante de producţie şifonduri de circulaţie.

Fondurile circulante de producţie constau din:

• rezerve de producţie– materiale de bază, elemente deconstrucţii, materiale auxiliare, obiecte de mică valoare şi scurtădurată;
• mijloace în procesul de producţie – producţia in curs deexecuţie, cheltuielile perioadelor viitoare.

Fondurile de circulaţie constau din:

• mijloacele in calculele cu clienţi;
• mijloacele băneşti pe contul de decontare;
• mijloacele băneşti in casă.

Spre deosebire de mijloacele fixe, mijloacele circulante:

• participă doar intr-un ciclu de producţie;
• in decursul circuitului economic işi transform forma lor fizică iniţială;
• işi transferă pe deplin costul lor in produsulexecutat.

Circuitul mijloacelor circulante reprezintă transformareafizică consecutivă a resurselor financiare (capitalurilor), din sferade circulaţie in sfera de producţieşi invers. Cu cat procesul de

transformare a formei fizice a capitalurilor este mai rapid, cu atatriscul plasamentului financiar efectuat este mai mic şi cu atat semicşorează perioada de imobilizare a capitalurilor in activecirculante.

Din elementele fondurilor circulante fac parte şi obiecte demică valoare şi scurtă durată. Acestea sunt mijloace de producţiece costă pană la 1000 lei şi au o durată de exploatare pană la 1 an.Principalele surse de formare ale mijloacelor circulantesunt:

1. sursele proprii – fondul statutar, profitul şi uzura acumulată;
2. sursele împrumutate – datorii pe termen scurt. Datoriilesunt surse de finanţare externe, puse la dispoziţiaintreprinderii de bănci, alte instituţii financiare,furnizori, terţi pentru care intreprinderea trebuie săacorde o prestaţie sau un echivalent valoric.

Datoriile pe termen scurt sunt cu termenul de achitare numai mare de un an şi includ:

• datorii financiare sub formă de credite bancare şiimprumuturi primite;
• datoriile comerciale sub formă de datorii faţă defurnizori şi faţă de alţi antreprenori
• datoriile calculate, sub formă de datorii faţă depersonal, privind retribuirea muncii, datoriileprivind asigurările.

3.2. Eficienţa utilizării mijloacelor circulante.

Pentru evaluarea eficienţei utilizării mijloacelor circulante sefolosesc următorii indicatori:

1) coeficientul vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante:

Kr=Vp/MC =10127 / 1114 = 9.09

unde: Vp - volumul anual al producţiei;

MC – valoarea medie anuală a mijloacelor circulante.

Acest indice caracterizează  volumul producţiei intreprinderii ce revine unui leu al costului mijloacelor circulante.

2) durata medie a unei circulaţii (în zile):

D = 360 / Kr = 360 / 9.09 zile

unde:360 – numărul zilelor pe an.

Rezervele de bază pentru accelerarea vitezei derotaţie a mijloacelor circulante sunt următoarele:

• perfecţionarea sistemului de achitare pentru lucrările executate;
• micşorarea rezervelor de producţie;
• micşorarea volumului producţiei in curs de execuţie;
• accelerarea ciclului de producţie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Capitolul IV. Costul producţiei

4.1. Componenţa consumurilor şi cheltuielilor

Producerea bunurilor materiale, comercializarea de mărfuri, precum şi prestări de servicii este legată de consumarea resurselor materiale, financiare şi umane. Consumurile care se atribuie produsului finit şi serviciilor prestate formează costul acestora.

Prin costuri se inţelege totalitatea consumurilor şi cheltuielilor efectuate de o firmă în vederea realizării de produse sau prestării de servicii, exprimate în formă bănească.

Consumuri - reprezintă resurse utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor in scopul obţinerii unui venit. Distingem consumuri: directe şi indirecte; variabile şiconstante.

Consumuri directe reprezintă consumurile identificatenemijlocit pe un anumit produs sau obiect de cheltuieli.Consumuri directe cuprind:

• consumurile directe de materiale,
• consumurile directe privind retribuirea muncii (demanoperă),
• consumurile privind contribuţiile la asigurările socialeşi medicale.

Consumuri indirecte reprezintă consumuri care nu pot fiidentificate direct pe un produs sau alt obiect concret de cheltuieli.Consumuri indirecte de producţie cuprind consumurileaferente deservirii şi conducerii subdiviziunilor de producţie, carenu pot fi incluse in mod direct in costul produselor finite(serviciilor prestate); aici fac parte: plata de arendă, uzuramijloacelor fixe, paza, iluminarea, incălzirea, intreţinereapersonalului administrativ al secţiei, reparaţiile curente etc.

Consumuri variabile sunt consumurile care se modifică inraport cu volumul producţiei, lucrărilor executate, serviciilorprestate.

Consumurile variabile pe o unitate de produs răminneschimbate in cadrul intregii zone de relevanţă, iar mărimea totalăa consumurilor variabilе este o funcţie liniară in raport cu volumulde activitate.

Consumurile variabile se modifică  o dată cu modificareavolumului producţiei, iar consumurile variabile pe o unitate deprodus răman la nivelul neschimbat.

Consumuri constante sunt consumurile care rămanconstante intr-un anumit diapazon de modificări, indiferent demodificările volumului producţiei sau activităţii de afaceri apersonalului de conducere.

 

 

 

Componenţa cheltuielilor

Cheltuielile reprezintă toate cheltuielile şi pierderileperioadei care se scad din venit la calcularea profitului (pierderii)perioadei de gestiune.Cheltuielile se inregistrează la intreprinderile cu diferitetipuri de activităţi. Acestea se reflectă in contabilitate şi inrapoartele financiare şi cuprind:

• cheltuielile activităţii operaţionale;
• cheltuielile activităţii de investiţii;
• cheltuielile activităţii financiare;
• pierderi excepţionale.

Cheltuielile activităţii operaţionale – reprezintă cheltuielileaferente desfăşurării activităţii de bază a intreprinderii.Cheltuielile activităţii de investiţii– reprezintă cheltuielileşi pierderile aferente scoaterii din funcţiune a activelor pe termenlung.

Cheltuielile activităţii financiare – reprezintă cheltuielilerezultate din modificarea mărimii şi structurii capitalului propriu şiimprumuturilor (creditelor).Pierderi excepţionale – reprezintă pierderi suportate carezultat al evenimentelor care nu ţin de activitatea ordinară.

Cheltuielile activităţii de investiţii sunt generate descoaterea din funcţiune a activelor pe termen lung. Acestea cuprindurmătoarele cheltuieli:

a) privind ieşirea activelor nemateriale;

b) privind ieşirea activelor materiale pe termen lung;

c) privind ieşirea activelor financiare pe termen lung;

d) din reevaluarea activelor pe termen lung;

e) aferente participaţiilor in alte intreprinderi;

f) privind operaţiile cu părţile legate;

g) alte cheltuieli ale activităţii de investiţii.

Pierderile excepţionale apar ca rezultat al evenimentelor sauoperaţiilor rare şi netipice, nelegate de activitatea financiareconomică(ordinară) a intreprinderii. Acestea cuprind:

a) pierderile provocate de calamităţile naturale;

b) pierderile rezultate din perturbările politice;

c) pierderile ocazionate de modificarea legislaţieiRepublicii Moldova.

 

 

4.2. Calculul costului producţiei.

Analiza consumurilor intreprinderii se incepe cuexaminarea structurii costului producţiei la nivel general.Costul producţiei cuprinde:

- consumurile directe de materiale,

- consumurile directe privind retribuirea muncii,

- consumurile privind contribuţiile la asigurările sociale şimedicale,

- consumuri indirecte de producţie.

Totodată informaţia necesară pentru analiză poate fiutilizată atit in dinamică, cit şi comparativ cu nivelul programatprevăzut pentru perioada de gestiune curentă.

Calculul costului producţiei se efectuează la trei nivele:

• al producţiei totale;
• al felului de produs;
• al unităţii de produs.

Analiza consumului intreprinderii de produs se incepe cu examinarea structurii costului produsului la nivel general.

Costul productiei cuprinde:

• consumurile directe de remunirare
• consumuri privind contributiile la asigurari sociale si medicale
• consumuri indirecte de productie
• consumuri directe materiale

1. Determinam costul productiei

Cp= CD+ CI = 4304,2 + 1245 = 5549,2 lei

Cp= CDm+ CDrm+ CDasm = 4304,2 lei

2. Determinam costul direct de materiale

CDm = 0.12 * 10127 = 1215.2 lei

3. Determinam costul direct de remunirarea muncii a personalului operational

CDrm = 203.5 * 12 =2442 mii lei

4. Determinam costul asigurarilor sociale pentru personalul operational

CAS= 23% PSpo= 0.23* 2442 = 561.5 mii lei

CAM = 3.5% PSpo= 0.035 * 2442 = 85.5 mii lei

5. Determinam costul indirect

CI = CIpa + CIasm +Umf +Crep =621 +13.7 + 610.3 +228.9 =1245 mii lei

• Determinam costul indirect de remunirarea muncii pentru personalul administrativ

CIpa= 51.8 * 12 = 621 mii lei

• Determinam costul asigurarilor sociale  pentru personalul administrativ

CIasm = 11.9 + 1.8 = 13.7 mii lei

CAS = 0.23 * 51.8 = 11.9 mii lei

CAM = 0.035 * 51.8 = 1.8 mii lei

• Determinam uzura MF

Umf = 527,9 + 236 + 41,3 = 805,2 mii lei

• Determinam costul reparatiilor

Crep = 10127 * 0.03 = 303,8 mii lei

6. Determinam costul productiei pe unitate

Cpunitate=(CD+CI)/Vp = 5549,2 / 10127 = 0.55 lei

Costul unei unitati este de  0.55 lei

Componenta pretului este o decizie financiara si se cunosc componentele costurilor directe si indirecte si profit.

Etapele de parcurgere in vederea stabilirii unui prêt corespunzator sunt:

1. obiectivelor politicii de pret
2. determinarea marimii cererii
3. analiza preturilor la concurenti

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Capitolul V. Analiza eficientei utilizarii investiţiilor.

5.1. Definirea si clasificarea investiţiilor.

Activitatea investiţională  cuprinde astfel de elemente componente ca: elaborarea strategiei investiţionale, elaborarea proiectului investiţional, determinarea surselor de finanţare a proiectului, incheierea contractelor de antrepriză, gestiunea operativă a realizării proiectelor investiţionale.

Prin noţiunea de investiţie in economia de piaţă se subinţelege alocarea mijloacelor băneşti intr-o afacere cu scopul atingerii obiectivelor businessului. Cu alte cuvinte, investiţii sunt toate tipurile de valori materiale şi intelectuale, investite in obiectele activităţii de antreprenoriat şi alte genuri de activitate, ca rezultat al cărora se formează profitul sau se realizează anumite efecte sociale.

Principalele scopuri de investire a capitalului pot fi clasificate in trei grupe:

1) innoirea bazei tehnico-materiale (modernizarea utilajului);

2) sporirea volumului producţiei fizice, lucrărilor, serviciilor (extinderea intreprinderii);

3) insuşirea noilor tipuri de activităţi (businessul nou).

In teoria şi practica contemporană  investiţiile planificate şi realizate iau forma proiectului de investiţii (Investment project). Proiectul de investiţii reprezintă prin sine un plan sau program de alocare a capitalului in scopul obţinerii veniturilor in viitor sau atingerii altor efecte utile.

In practica contemporană  mondială cele mai răspandite proiecte de investiţii tipice sunt:

• innoirea utilajului invechit;
• modernizarea utilajului (reutilarea tehnică a intreprinderii);
• sporirea volumului producţiei fabricate sau extindereapieţei serviciilor prestate;
• extinderea intreprinderii in scopul insuşirii noilorproduse;
• proiecte de investiţii cu destinaţia social-ecologică.

In noile condiţii ale economiei de piaţă proiectele deinvestiţii sunt orientate spre sporirea gradului de competitivitate aproducţiei pe piaţa mondială, dar nu spre sporirea volumului de

producţie.

O atenţie deosebită trebuie să fie acordată proiectelor investiţionale in construcţii reale, legate de construcţia obiectivelor noi, modernizarea utilajului, reconstrucţia clădirilor şi

edificiilor existente etc.

Proiectul investiţional în construcţii reprezintă undocument, care argumentează oportunitatea economică şiposibilităţile financiare ale investirii capitalului in reproducerea

mijloacelor fixe.

La analiza eficienţei proiectului de investiţii şi alegereavariantei mai convenabile din cateva proiecte alternative estenecesar de analizat multilateral atat cheltuielile investiţionale, cat

şi rezultatele activităţii operaţionale ale intreprinderii pană la uzuramorală şi fizică totală a capitalului fix.

Activitatea de investiţii necesită resurse financiareconsiderabile. Utilizarea resurselor financiare pentru realizareaproiectului de investiţii se efectuează numai contra plată indiferentde sursa mijloacelor financiare.

Plata pentru utilizarea resurselor financiare se efectueazăsub forma dividendelor – proprietarului intreprinderii (acţionarilor),şi sub forma dobânzilor (adică, taxa procentuală pentru creditbancar) – creditorilor.

Sursele de formare a resurselor financiare se divizează  in 3grupe, şi anume: proprii, imprumutate şi atrase.

Principalele surse proprii sunt:

a) partea din profitul net căpătat in urma activităţiieconomice;

b) uzura mijloacelor fixe, amortizarea activelornemateriale pe termen lung (amortismentul acumulat).

Principalele surse împrumutate sunt:

a) imprumuturile bancare pe termen lung şi mijlociu;

b) leasing investiţional prin intermediul căruia seinchiriază utilaje şi maşini moderne, mijloace de

transport şi a.;

c) emisie de obligaţiuni.

Principalele surse atrase sunt:

a) capitalul atras prin emiterea şi vanzarea de acţiuni;

b) cotizaţiile investitorilor autohtoni şi străini (capitalul pebază de asociere).

Diferenţa principală  dintre sursele proprii şi celeimprumutate constă in faptul că plata dobinzii pentru credit bancarse efectuează inainte de impozitare, adică se include in costulvanzărilor, iar plata dividendelor se efectuează din profitul net.

Acest fapt asigură intreprinderii obţinerea unui profit suplimentarin cazul utilizării surselor imprumutate.

Toate necesităţile investiţionale pot fi divizate in 3 grupe:

2) investiţii directe;

3) investiţii auxiliare (de insoţire);

4) investiţii in investigaţiile şi cercetările ştiinţifice.

Investiţii directe sunt investiţiile in capitalul fix şi circulant:procurarea şi modernizarea utilajului; construcţia şi reconstrucţiaclădirilor şi edificiilor; procurarea materialelor noi; crearea