Capitolul I – Consideraţii generale despre fondurile europene

Consolidarea unei capacităţi administrative eficiente – strategia va îmbunătăţi managementul în sectorul public.

                  Investiţiile vor contribui la îmbunătăţirea procesului de elaborare a politicilor şi a proceselor decizionale în domeniul managementului public, la dezvoltarea unui sistem al funcţiei publice modern, flexibil şi reactiv, precum şi la îmbunătăţirea standardelor de calitate şi eficienţă în furnizarea serviciilor publice. Acţiunile vor viză, cu prioritate, acele domenii administrative unde se poate înregistra cel mai mare impact din punctul de vedere al stimulării dezvoltării socio-economice şi al mediului de afaceri, precum şi al combaterii deficienţelor economiei române.

                  Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate – scopul este stoparea şi, eventual, inversarea tendinţei de accentuare a disparităţilor de dezvoltare prin sprijinirea şi promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate a Regiunilor. Acţiunile vor sprijini dezvoltarea regiunilor prin crearea condiţiilor necesare stimulării creşterii economice a regiunilor mai puţin dezvoltate, precum şi restructurarea zonelor rurale şi urbane.

                  Investiţiile se vor concentra pe consolidarea infrastructurii şi stabilirea legăturilor locale cu reţelele naţionale, europene şi inter-continentale care conectează România la pieţele internaţionale. Acţiunile vor viza coridoarele şi polii de dezvoltare existenţi sau emergenţi şi vor crea condiţiile necesare dezvoltării integrate, stabilind conexiunile cu reţelele regionale, naţionale şi trans-europene. Sprijinul acordat va contribui la consolidarea mediului de afaceri local şi regional şi la dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural în vederea sprijinirii turismului şi dezvoltării mediului urban. Realizarea coeziunii teritoriale se va sprijini pe cadrul strategic pe termen lung stabilit prin Conceptul strategic de dezvoltare⁵ spaţială şi integrare în structurile spaţiale europene 2007–2025.  
 
 

  Tabel nr. 1: Programele Operaţionale

 
 

            Suma totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României este de 19,668 miliarde Euro, din care 12,661 miliarde Euro reprezintă  Fonduri Structurale în cadrul Obiectivului „Convergenţă”, 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde Euro sunt alocate Obiectivului „Cooperare Teritorială Europeană” (inclusiv transferurile la Instrumentul pentru Asistenţă de Pre-Aderare - IPA şi Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat - ENPI).

           Tabelul financiar al CSNR prezintă defalcarea pe Programe Operaţionale a sumei totale corespunzătoare contribuţiei Fondurilor Structurale din cadrul Obiectivului Convergenţă şi Fondului de Coeziune, care se ridică la suma totală de 19,213 miliarde Euro.  

• Mecanismele de implementare

 

             Atribuţiile instituţiilor implicate în gestionarea Instrumentelor Structurale din România au fost stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 497/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Coordonarea la nivel naţional a gestionării acestor fonduri revine Ministerului Economiei şi Finanţelor, în timp ce coordonarea strategică va fi asigurată de Comitetul Naţional de Coordonare pentru Instrumentele Structurale, înfiinţat conform HG nr. 1200/2004. Managementul Programelor Operaţionale a fost reglementat prin HG nr. 497/2004 cu modificările şi completările ulterioare, fiind stabilite Autorităţile de Management şi Organismele Intermediare.

             În ceea ce priveşte managementul financiar şi controlul, Ministerul Economiei şi Finanţelor⁶ a fost desemnat să îndeplinească rolul de Autoritate de Certificare pentru toate Programele Operaţionale. Organismul competent responsabil cu primirea plăţilor de la Comisia Europeană aferente contribuţiilor din FEDR, FSE şi FC este Autoritatea de Certificare şi Plată din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor. Organismele responsabile cu efectuarea plăţilor către beneficiari sunt: a) Autoritatea de Certificare şi Plată pentru POS Mediu şi POS Transport (plăţi directe); b) Unităţile de Plată înfiinţate în cadrul ministerelor în care funcţionează Autorităţile de Management pentru celelalte Programe Operaţionale (plăţi indirecte). Un organism independent de pe lângă Curtea de Conturi din România a fost desemnat ca Autoritate de Audit.

            Ministerul Economiei şi Finanţelor a elaborat CSNR în cooperare cu un număr mare de instituţii şi organizaţii. În plus, consultările dintre parteneri cu privire la elaborarea PND şi a Programelor Operaţionale au generat reacţii substanţiale din partea partenerilor relevanţi, acestea fiind luate în considerare în procesul de elaborare a CSNR.  

   1.3 Utilizarea fondurilor structurale în scopul finanţării investiţiilor publice 

    Politica de dezvoltare regională  şi de coeziune a UE reprezintă o expresie a solidarităţii financiare a statelor membre, constituind o modalitate de distribuţie a contribuţiilor acestora la bugetul comunitar, în favoarea ţărilor şi regiunilor mai sărace ale Uniunii. Politica UE de dezvoltare regională şi de coeziune este pusă în aplicare, conform Reglementarii (CE) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 relativă la dispoziţiile generale privind Fondurile structurale de trei fonduri:

• Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);
• Fondul Social European (FSE) şi
• Fondul de Coeziune.

   Anterior, această politică era implementata de aceste trei Fonduri, plus:

• Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA), Secţiunea Orientare.
• Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului.

     Politica de dezvoltare regională şi de coeziune ocupa locul doi, ca pondere în bugetul UE, după PAC, deţinând 35% din acest buget. În perioada 2007-2013, cheltuielile pentru aplicarea politicii de dezvoltare regională şi de coeziune se vor cifra la 308 miliarde de euro faţă de 236 miliarde de euro în perioada 2000- 2006, crescând între cele două perioade cu 30,5%. Majorarea fondurilor alocate acestei politici s-a impus, ca urmare extinderii UE cu 10 state în 2004 şi cu România şi Bulgaria de la 1.I.2007, ceea ce a accentuat disparităţile între ţările şi regiunile din UE.

        Principalele modificări în raport cu perioada 2000-2006 în materie de politici de dezvoltare regională şi de coeziune sunt următoarele: Această politică este mai focalizată pe agenda reînnoita în favoarea creşterii economice şi ocupării forţei de muncă („Strategia de la Lisabona”); Politica de dezvoltare regională şi de coeziune s-a modernizat, prevăzând

o abordare mai strategică; FEDR va sprijini programele axate pe dezvoltarea regională, restructurarea economică, întărirea competitivităţii şi cooperarea teritorială în ansamblul UE. Finanţarea prioritară se referă la cercetare, inovaţie, protecţia mediului şi prevenirea riscurilor, în timp ce infrastructurile continuă să joace un rol important, în special în regiunile mai puţin dezvoltate.

      În vederea atingerii obiectivului global şi a obiectivelor specifice⁷ şi pornind de la aspectele identificate în etapa de analiza socio-economica, au fost formulate şase priorităţi naţionale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013:

1. Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere.

2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport.

3. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului.

4. Dezvoltarea economiei umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative.

5. Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol.

6. Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.

      O contribuţie importantă la atingerea acestor obiective o va avea finanţarea nerambursabilă acordată prin Fondurile structurale şi de Coeziune ale UE. Potrivit alocaţiilor financiare indicative în perioada 2007-2013, România ar urma să primească de la UE, conform datelor Comisiei Europene, fonduri structurale şi de coeziune în suma de 17.317 milioane euro, din care pentru obiectivul de convergenţă 11.143 milioane euro, plus 5.769 milioane euro de la Fondul de Coeziune, precum şi 404 milioane euro pentru obiectivul cooperării teritoriale europene.

      Se apreciază ca alocaţiile anuale destinate României din Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune să se ridice la un nivel de aproape patru ori mai mare faţă de nivelul actual al fondurilor furnizate ţării noastre de „instrumentele de pre-aderare” (PHARE, ISPA şi SAPARD). Menţionăm că diferenţa dintre totalul general al fondurilor comunitare ce se vor acorda României în perioada 2007-2013 în valoare de circa 31 miliarde euro şi suma de 17,3 miliarde euro, alocate ţării noastre în aceiaşi perioada prin Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, este destinată, în principal, aplicării în România a politicii agricole comune şi a politicii economice în domeniul pescuitului şi pentru implementarea acquis-ului Schengen, ţara noastră devenind frontiera externă a UE.

      Cofinanţarea de către ţara noastră a programelor operaţionale şi a proiectelor necesita sume considerabile. Se apreciază că aceasta cofinanţare în perioada 2007-2013 s-ar cifra la 4,55 miliarde euro, din care: 3,1 miliarde euro cofinanţare publica şi 1,45 cofinanţare privată.

      Cofinanţarea ar reprezenta:

• pentru obiectivul „Convergenta” 15% din cheltuielile publice, finanţate prin FC şi 25% din cheltuielile publice finanţate prin FEDR şi FES, care se poate reduce la 20% în cazuri excepţionale.
• pentru obiectivul „Cooperare Teritorială Europeană”, cota de cofinanţare este de 25%, putând fi redusă, în anumite condiţii, la 15%.

         Nivelul insuficient al resurselor financiare⁸ destinate cofinanţării programelor operaţionale şi proiectelor ar atrage după sine pierderea unor sume cuvenite ţării noastre. În vederea asigurării, pe cât posibil, a capacităţii necesare de cofinanţare se întreprind sau se pot întreprinde următoarele măsuri: atragerea într-o măsură cât mai mare a capitalului privat la cofinanţarea naţională a programelor şi proiectelor finanţate de FS/FC; facilitarea accesului la finanţare bancară internă şi externă a cofinanţării FS/FC, în special a autorităţilor locale; transferul de la bugetul central la bugetele locale de sume sporite pentru cofinanţări; negocierea cu UE a unor cote mai reduse de cofinanţare naţională, în cazuri justificate, în cadrul prevederilor legislaţiei comunitare etc.

      Obiectivul global al Planului Naţional de Dezvoltare (PND) pe perioada 2007-2013 este: Reducerea cât mai rapidă a disproporţiilor de dezvoltare socioeconomica între România şi Statele Membre ale Uniunii Europene. După cum am mai arătat, se estimează că România putea să sporească PIB-ul pe locuitor de la 31% din media UE în 2004 la 41% în 2015. Obiectivele generale pentru instrumentele structurale (ÎS) sunt reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi statele membre ale UE şi generarea unei creşteri suplimentare de 10% a PIB până în 2015.

       Se considera că instrumentele structurale reprezintă resursa cea mai importantă de care va beneficia România pentru a face fata schimbărilor şi provocărilor. Accelerarea procesului de convergenţă în UE, prin valorificarea şi creşterea potenţialului endogen, va depinde de eficienţă şi coerenta cu care se vor aplica instrumentele structurale de către instituţiile implicate în acest proces. Se urmăreşte, de asemenea, ca Fondurile Structurale să aibă un impact cât mai puternic asupra dezvoltării teritoriale echilibrate şi reducerii decalajelor regionale în România (de exemplu, reducerea disproporţiilor dintre regiunea Bucuresti-Ilfov şi celelalte regiuni, asigurarea unui echilibru de dezvoltare între estul şi vestul ţării, soluţionarea subdezvoltării cronice a regiunilor din nord-est şi sud şi, în general, rezolvarea disparităţilor dintre regiunile subdezvoltate şi cele dezvoltate). Regiunile rămase în urma vor primi fonduri proporţional mai mari decât regiunile dezvoltate, pentru a diminua decalajele dintre ele.

           Simularea impactului macroeconomic a arătat ca alocarea Fondurilor Structurale⁹ şi a Fondului de Coeziune, împreuna cu cofinanţarea naţională, vor permite realizarea obiectivului global şi obiectivelor specifice ale PND şi ale Cadrului Strategic Naţional de Referinţă.

              Defalcarea finanţărilor de coeziune pe Priorităţi Tematice şi, în subsidiar, pe Programe Operaţionale şi pe Fonduri a fost stabilită pe bază mai multor factori:

6. Stadiul de dezvoltare al economiei româneşti;
7. Decalajele generale şi sectoriale/regionale în comparaţie cu nivelurile UE;
8. Integrarea Strategiei Lisabona revizuite în modelul de dezvoltare al României;
9. Valoarea imensă a necesarului de investiţii pentru infrastructura de bază;
10. Nevoia de a spori competitivitatea economică;
11. Corelarea sprijinului pentru creşterea competitivităţii cu dezvoltarea unor resurse umane suficiente şi bine calificate;
12. Costurile aferente conformării la acquis-ul comunitar după aderare;
13. Modelele de alocare a Instrumentelor Structurale folosite în UE, în special în nboile state membre, al căror stadiu de dezvoltare este mai apropiat de situaţia existentă în România.;
14. Alocarea Fondului de Coeziune de 1/3 din anvelopa financiară.

             Suma totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României este de 19,668 miliarde Euro, din care 12,661 miliarde Euro reprezintă Fonduri Structurale în cadrul Obiectivului "Convergenta", 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde Euro sunt alocate Obiectivului "Cooperare Teritorială Europeană" (inclusiv transferurile la Instrumentul pentru Asistenţă de Pre-Aderare - IPA şi Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat - ENPI).

              Alocările anuale din Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul European pentru Pescuit sunt incluse în scop informativ, în conformitate cu cerinţele Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006.

              Alocarea CSNR în cadrul Obiectivului "Convergenţă" şi Fondului de Coeziune necesita o cofinanţare naţională estimata la 5,53 mld Euro, constituita atât din surse publice (77% din totalul cofinanţării), cât şi din surse private (23%). Autorităţile de Management au responsabilitatea de a asigura managementul şi implementarea eficientă şi corectă a Instrumentelor Structurale şi a Programelor Operaţionale, astfel încât să se obţină beneficiile sociale şi economice maxime. Acţiunile lor vor fi desfăşurate în întregime în conformitate cu legislaţia actuală din România şi UE şi cu politicile guvernamentale.

               Autorităţile de Management îşi vor coordona activitatea cu alte Ministere şi parteneri sociali şi vor dezvolta un parteneriat real şi eficace în vederea obţinerii unui impact socio-economic real. Astfel, se va urmări maximizarea valorii şi impactului proiectelor care contribuie la strategiile Programelor Operaţionale şi atingerea tintelor propuse.Autorităţile de Management pot delega o parte din sarcini Organismelor Intermediare, însă păstrează responsabilitatea globală pentru execuţia corectă a sarcinilor delegate.

                   Statutul şi rolul unui OI vor fi definite de gama de sarcini delegate de Autoritatea de Management respectivului OI şi vor fi diferite în funcţie de acordurile încheiate cu Autorităţile de Management. Aceste acorduri vor fi guvernate de contracte de servicii încheiate între Autorităţile de Management şi Organismele Intermediare respective, ale căror clauze sunt obligatorii.

                  Ministerul Finanţelor Publice a fost desemnat să îndeplinească  rolul de Autoritate de Certificare pentru toate Programele Operaţionale, fiind responsabil de certificarea declaraţiilor de cheltuieli şi a cererilor de plată înainte de transmiterea acestora la Comisie, în conformitate cu prevederile Articolului 61 din Regulamentul nr. 1083/2006 privind prevederile generale referitoare la Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune. Autoritatea de Certificare funcţionează în cadrul Fondului National, fiind utilizata astfel experienţa din perioada de pre-aderare. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Capitolul II – Axa III POS CCE 

Managementul nu reprezinta decit motivarea altor oameni

(Lido Anthony Iacocca ) 
 

2.1 Domeniul Major de Intervenţie 3.1 (DMI 3.1) – Susţinerea utilizării TIC 

         În era informaţională. infrastructura de comunicaţii electronice reprezintă un element critic al competitivităţii regionale. România prezintă decalaje în ceea ce priveşte infrastructura de broadband (comunicaţii electronice în bandă largă), în special din punct de vedere al distribuţiei la nivel teritorial. Experienţa a demonstrat că realizarea reţelelor de broadband tinde să se concentreze în mările oraşe, în timp ce oraşele mici şi zonele rurale sunt neglijate.